Visuals.

Posted: sâmbătă, 20 octombrie 2012 by L. in
0




A naibii emotie, cea emisa din porii tai spre pielea mea, diamant, mosc, margaritare. Si vreau acum, in final de soare si lumina oribitoare, sa te suprim si sa te biciuiesc pana ramane din tine doar sira spinarii, fix ce cauti acum in tine sa gasesti. Scriu fara sa ma opresc si realizez exact unde este punctul meu in spatiu, alearga prin oras pe tocuri. Si stiu ca o sa ma adun intr-o linie imensa de puncte pana ce o sa ma vezi de-a lungul orizontului, corp de femeie-intins-cheia Sol. Am sa te orbesc atat de tare cu inocenta, incat iti voi arde genele si-ti voi intra ascutit pe retina, pana ce voi crea: explozie, valuri, diamant zdrobit, puls accelerat si inima surda .. care incepe a bate frenetic: LA-U-RA. 

De azi vorbim pe limba mea.

Posted: miercuri, 17 octombrie 2012 by L. in
0

E un sentiment. Exact: sentiment. Seamana putin cu senzatia pe care o ai din pricina soarelui care patrunde prin draperii groase, direct in pupile. Ustura orbitor si in acelasi timp calmeaza intr-o secunda orice urma de angoasa. Tine putin, te macina, rupe din tine si-ti da jos un strat de piele. La el nu exista spatiu si timp, cel putin nu asa cum il cunoastem noi, pentru ca e albastru, dar deloc blu. Oricat de multi nori s-ar aduna pe langa el, nu poate sa-si trimita furtunile dupa mine. Acestea fiindca s-a schimbat ceva in mine, atfel m-ar fi inaltat atat de mult incat m-as fi prabusit de parca n-as fi fost vreodata. Ma gasesti des, in carti cu povesti.