Spatiu:
Eram la cateva ore de corpul tau, la orizontala. Iti auzeam inima ca pe o toba orientala care isi pierde ritmul in zgomotul de strada si nu mai spune nimic.
Vorbesti cu cuvinte si nu te aud.
Inainte ti le sugrumam constient cu dintii si se transformau in cea mai sincera forma de comunicare, sunete involuntare pornite din vene... gemete, abtineri, rarairi, sasairi, rasete demente, colorate.
Actiune:
Ai tras din tigara si mana ta mi-a atins buzele in timp ce-ti suflam rotocoale de aburi si fum din plamani. Apoi, ai inceput sa vorbesti si ma uitam prin ochii tai aiurea, vedeam semafoare, frig, stoluri de corbi, farmacii, covrigarii, sticla eterna de Cola de la Romana. Intr-o grimasa ascutita, silueta neagra care te insoteste, s-a eschivat la vederea mea.
Inainte te sugrumam constient cu dintii de carotida, cat sa ma joc cu dinamica fluxului tau sangvin, nestiind ca de fiecare data cand apaream, dispareai in tine.
Alt Spatiu:
Erai pe scaun, la noua secunde de mine, te priveam in ochi si nu vedeam fiara.
Inainte o sugrumai singura.
Alta Actiune:
La a doua tigara, eram deja inauntrul tau cu toate simturile, dar nimeni nu avea sa prevada furtuna polara, care urma sa se formeze pe podul Basarab in noaptea aceea. Am urmarit prin ochii tai corpul atragator din dreapta, panica, imbulzeala oamenilor, fiara ta pusa la pamant, pe rand, de oameni speriati. Am iesit din tine si nu m-ai recunoscut, dar te-ai simtit singura si mi-ai facut colivie din argint si bobine Tesla. Intr-o zi, mi-ai adus o oglinda, ca sa nu uit ca sunt frumoasa si ti-am spus sa te duci dracului.
Inainte te sugrumai in vis, doar ca sa ma simti.
Eu nu mai sunt. La a treia bataie in usa, am disparut din tine si o melodie enervanta insotita de cateva luni pline au trecut peste mine, aburindu-mi simturile. Mai vad uneori cu ochii tai, dar cand nu pot sa vorbesc, cum te rog sa iti dai jos ceata aia de pe ochi?
