The Camera Never Lies
Posted: marți, 4 martie 2014 by L. in
0
Timp
Intram intr-o rotire violenta a lumilor si oriunde pasesti, ceva se clatina: barca spre tine, trenul spre casa, graul in vant, mainile de ajutor. Imi imaginez cum planez deasupra campurilor aurii si las vantul sa ma duca unde stie. Ma bat cu ploile doar ca sa stramb apoi din nas ca nu-mi convine destinatia. Asa ploi nesigure si decizii grabite, nu vezi decat daca orbesti voluntar cativa ani si te uiti prin ochii lor mijiti si rautaciosi.
Spatiu
Sunt ultimul copac ramas suspendat pe o stanca abrupta. Am radacini puternice si Soarele e de treaba aici sus.